PAGINA PRINCIPALA

Suntem doi specialisti in tehnici manuale de kinetoterapie si diferite procedee de masaj, occidentale si orientale, cunoastem metode simple si eficiente de armonizare psiho-somatica de care multi oameni au nevoie. Suntem motivati, cu experienta si colaboram pentru a reda si intretine starea de sanatate a acelor concetateni care isi doresc sa traiasca sanatosi, echilibrati si feriti de boli. Ne-am unit fortele fizice si spirituale, experientele acumulate individual, pentru ca acestia sa beneficieze de  o multime de procedee terapeutice, de masaj, de relaxare si exercitii fizice si mentale, unele dintre ele facind parte din tehnicile traditionale ale extremului orient(criteriul de selectie fiind eficienta).

Aproape jumatate dintre cei care se prezinta la medic pentru diferite tulburari somatice, sufera de fapt de tulburari psihice, induse de factori sociali si de mediu din ce in ce mai agresivi, medicatia specifica tulburarilor somatice, neavand valoarea curativa preconizata. Scopul nostru este de a-i convinge, mai ales pe cei sceptici sau lipsiti de speranta, bolnavi ori medici, in toate cazurile in care nu este prea tarziu, ca un ,,gram” de vointa si determinare din partea bolnavului adaugat experientei si eforturilor noastre, pot contribui tot la fel de indubitabil la transformarea dintr-un om bolnav, epuizat sau dependent, intr-un om sanatos si echilibrat, precum se transforma o omida intr-un fluture! Celor care considera ca ,,batem campii” le atragem atentia ca aceeasi energie vitala este implicata in ambele transformari, diferenta constituind-o doar modul in care aceasta se manifesta. Celor care au curajul sa investeasca cel mai pretios capital pe care si-l poate dori un om din partea semenilor, si anume  increderea, le promitem castig dublu, fizic si spiritual. Cat despre ,,omizile” bolnave, care vor apela la noi de nevoie, le spunem doar ca, unul dintre noi, poate fi coconul in care acea omida se poate transforma in fluture! Sa nu se simta cineva ofensat, pentru ca toti ne nastem omizi si speram ca dupa moarte sa devenim fluturi. Pacat ca, prea multi dintre noi, NU REUSESC sa isi termine de tesut propriul cocon ! Te numeri cumva printre ei?!      

Te rog sa ma ierti daca vreun text citit pe acest site te va supara, bulversa sau ofensa cu ceva dar, port numele unui sfant, care si-a pierdut capul acum 2000 de ani, pentru simplul motiv ca spunea numai adevarul! Cum, mentalitatile oamenilor nu s-au schimbat prea mult de atunci, sper ca eu totusi, sa fiu un pic mai norocos!

Am apelat la acest mod direct de abordare, pentru a-i selecta de la inceput pe cei care accepta si isi doresc sa traiasca numai in lumina

adevarului.

AFORISME DESPRE MASAJUL TRADITIONAL JAPONEZ

 Calea prin care se redobandeste armonia spirituala si fizica pierduta din cauza pacatelor  sau arta de a sustine omul in fata incercarilor vietii!

 Una dintre posibilitatile Omului de a-I multumi si a-L face mandru pe Dumnezeu ca l-a creat!!!

 Un modest ajutor acordat de catre umila natura printr-un alt seaman Omului care, dupa ce a terminat de cucerit natura(si s-o sufoce in poluare) , a inceput  sa se auto-distruga si sa involueze (asa, din plictiseala, ignoranta sau lene)!

 O portita catre echilibrul fizic, mental si emotional dar care nu poate fi sarita ci doar deschisa si unsa din cand in cand cu cate un gram de vointa si ratiune!

 O lingura cu coada foarte lunga conform urmatoarei pilde: „ Un om moare, dupa ce ultimii ani ai vietii si i-a petrecut izolat de rude, prieteni si vecini, fiind rand pe rand deceptionat de greselile si faptele acestora. Ajungand in fata Creatorului, Acesta cunoscandu-i faptele, i-a aratat locul pe care il merita. A deschis o usa prin care omul a putut vedea inauntru multe mese foarte mari in mijlocul carora se aflau toate bunatatile lumii, dar oamneii care stateau la acele mese erau foarte slabiti, bolnavi si obositi de efortul de a se hrani fiecare cu cate o lingura, a carei coada era mult prea lunga pentru a putea manca : „ Aici este locul tau”, a rostit Dumnezeu. „ Acum hai sa iti arat unde ti-ar fi fost locul, daca i-ai fi acceptat pe cei de care te-ai izolat”. Dupa aceea Dumnezeu a deschis o alta usa, prin care omul vazu cam aceeasi imagine. Mesele aratau la fel, dar oamenii de la aceste mese, erau voiosi, relaxati, sanatosi si cumpatati. Acesti oameni se ajutau unul pe celalalt, hranindu-se cu acelasi fel de linguri cu coada foarte lunga, se hraneau cu multa rabdare si daruire unul pe celalalt, intre mese intretinindu-se spiritual cu tot felul de glume sau povestioare.” Voi unde ati vrea sa va aflati? Sincer, citi dintre noi am facut sau facem ceva, pentru a-i ajuta, macar pe o parte dintre semenii nostri atunci cind chiar au nevoie de ajutorul cuiva?!

  

      NU UITATI: Ceea ce nu daruim,... se va pierde!!!

Semne de alarma ale coloanei vertebrale

 

Cum poate fi definita sanatatea? Sanatatea este capacitatea de a controla evenimentele ce afecteaza echilibrul. Echilibrul inseamna viata in cel mai integral sens cu putinta. De asemenea putem defini echilibrul si ca fiind capacitatea de adaptare la mediul inconjurator, capacitatea de regenerare, capacitatea de a face fata in mod echilibrat la orice factor de agresiune interna si externa.

                                                                                                                            -Talpa unui picior este mult deviata in exterior in timpul mersului sau in ortostatism (cu sprijin bipodal ). Cauza posibila: distributie asimetrica a greutatii corporale la nivelul mebrelor inferioare, tulburari de biomecanica ale aparatului locomor.

-Nu puteti efectua o respiratie profunda multumitoare. Cauza posibila: „blocaj” al cutiei toracice indus de : contracturi musculare cronice, artroza articulatiilor intervertebrale la nivelul segmentului toracal al coloanei vertebrale, nervralgii intercostale, etc.

-Articulatiile dumneavoastra intervertebrale sau /si costo-vertebrale „pocnesc” excesiv (aproape la fiecare miscare). Cazua posibila: laxitatea articulara a unui segment vertebral, indusa de blocajul/tulburarea biomecanicii unui segment invecinat

-Nu va puteti roti usor si simetric gatul: flexiile laterale ale gatului sunt limitate si/sau  asimetrice

-Nu va puteti apleca usor :nu va puteti roti trunchiul usor : nu puteti face extensii ale trunchiului (extensia fiind foarte limitata sau /si dureroasa)

-Articulatiile membrelor (inferioare si superioare) prezinta asimetrii functionale, cum ar   fi :cotul drept mai mobil/imobil decat stangul, limitarea asimetrica a amplitudinii flexiei coapselor pe abdomen, limitarea asimetrica a flexiei gambelor pe coapse, etc

-Suneti foarte des obosit/a, cel mai adesea fara o cauza cunoscuta. Cauza posibila: coloana vertebrala „dezechilibrata” faciliteaza risipa de energie!

-Nu va puteti concentra, fiind afectata intensitatea sau/si durata concentrarii. Cauza posibila: subluxatiile vertebrale, tulburarile biomecanicii coloanei vertebrale, ce pot afecta sanatatea creierului !

-Aveti o imunitate scazuta, problema care a debutat relativ brusc, fara cauze clinice decelabile. Cauza posibila :starea coloanei vertebrale influenteaza activitatea sistemului neuro-endocrin, acesta din urma joaca un rol foarte important in rezistenta la imbolnaviri (pe toate planurile: fizic si psiho-emotional)

-Un mebru inferior pare mai scurt in comparatie cu celalalt, va simtiti dezechilibrat fizic. Cauza posibila : subluxatii ale articulatiilor sacro-iliace, respectiv asimetrii de pozitie ale oaselor coxale.

-Aveti dureri de spate generalizate si/sau puncte de tensiune, de arsura, de durere in diferite zone ale spatelui, aveti dureri cronice sau / si puncte de arsura, dureri, discomfort in muschii membrelor, la nivelul articulatiilor membrelor ( fara antecedente traumatice sau cauze decelabile clinic)

-Simtiti „oboseala” in anumite regiuni ale corpului cum ar fi: gatul, o anumita regiune a spatelui, o anumita parte a membrelor inferioare sau a unui singur membru inferior etc, toate acestea fara a se constitui intr-o consecinta a unei cauze recente, cunoscute (efort fizic deosebit, expunere la frig, etc)

-Aveti, in general, dificultati in a mentine timp indelungat o pozitie stabila fara a simti discomfort sau durere.

-La autoexaminarea in oglinda observati asimetrii sau anomalii posturale cum ar fi: un umar mai jos comparativ cu celalalt, un membru inferior apare ca fiind mai lung decat celalalt, capul „sta” inclinat lateral, un mamelon situat mai jos comparativ cu celalalt, un umar este situat anterior celuilalt (rotit sau/si „cazut spre inainte”), ambii umeri sunt proiectati anterior, linia mediana anterioara a corpului prezinta curburi, o parte a toracelui (coastelor) este mai proeminenta comparativ cu cealalta, la examinarea din plan lateral curbura toracala sau /si cea lombara sunt evident accentuate, pelvisul este prea „drept” sau prea oblic (inclinat / proiectat / anterior), un membru inferior este evident mai voluminos comparativ cu celalalt, etc

-Aveti preferinte posturale cum ar fi: sezand pe scaun, totdeauna asezati preferential un membru inferior peste celalalt, incercarea de a inversa pozitia va creaza discomfort:in pozitie verticala va sprijiniti greutatea dominant pe unul dintre membrele inferioare, incercarea de a le inversa va creaza rapid discomfort sau unul dintre membrele inferioare „oboseste” mai repede, culcat pe o parte intotdeauna preferati sa stati pe o anumita partea (stanga/dreapta)

-Va simtiti obosit/a dimineata, la trezire, chiar in conditiile unui somn aparent suficient, cantitativ (numarul orelor alocate somnului fiind suficiente si calitativ –circumstantiale cum ar fi : starea patului, conditii de mediu, stare de sanatate aparenta, lipsa preocuparilor stresante, etc). Cauze posibile : anomalii, tulburari de statica vertebrala : suferinte inflamatorii „ascunse” fara manifestari clinice zgomotoase, tensiuni musculare cronice, suferinte ale tesuturilor moi peri-articulare, tulburari fiziologice localizate, etc,acestea generand deseori iritatii imperceptibile constient ale „senzorilor” sistemuuli nervos si astfel trimitand spre cortex o avalansa de informatii care nu permit intrarea in starea se somn profund. Observatie: in general factorii de mai sus sunt prezenti in totalitate, doar intensitatea lor difera, prevaland unul sau altul.

-Pantofii dumneavoastra se useaza asimetric dupa o purtare indelungata, fara o cauza precisa (ocupationala), intotdeauna unul din pantofi se uzeaza mai mult comparativ cu celalalt. Cauza posibila: pozitia centrului de greutate al corpului este situata dominant in partea stanga sau drepata, respectiv greutatea corpului este distribuita preponderent asupra mediului inferior la care uzura pantofului este mai mare.

-Aveti clavusuri (bataturi) dominant la un memnru inferior (o talpa), la celalalt acestea fiind absente sau mai putin evidente.

-Fara a putea incrimina pantofii (varf ascutit, pantofi cu toc inalt) degetul mare este deviat inspre interior, ajungand chiar deasupra(sau sub) celalalt(hallux valgus)

-Aveti asimetrii faciale aparute in ultimii ani fara o cauza neurologica. Devierea comisurii bucale, un ochi pare „mai mic”, o parte a fetei apare mai „contractata”, ridurile sunt distribuite asimetric la nivelul fruntii, al comisurilor bucale, in zonele peri-oculare, temporare, etc

-Dintii sunt afectati de carii preponderent pe o parte. Cauza posibila: tulburari/suferinte ale articulatiilor temporo-mandibulare, fiind consecinta unor asimetrii de tonus si volum ale muschilor faciali, determinate de tulburari functionale sau suferinte ale coloanei vertebrale cervicale,etc

-Aveti tulburari de echilibru sau de auz si vedere si totusi in  urma investigatiilor clinice de specialitate nu s-a putut stabili o cauza certa, aparent totul fiind in limite normale.

   Cele exprimate mai sus au un caracter pur orientativ, deci nu pot fi considerate ca fiind modalitati de diagnostic cert al patologiei coloanei vertebrale. Scopul acestei prezentari este de a determina persoana care prezinta unul sau mai multe dintre aceste semne de alarma sa ia masuri pentru redresarea starii de sanatate, deoarece deseori semnele mai sus mentionate preced instalarea unor suferinte iremediabile ( artroza vertebrala, patologie discala, suferinte radiculare, etc).

   Prin corectarea deficientelor de biomecanica a aparatului locomotor, respectiv eliminarea cauzelor care induc tulburarile functionale, musculare si atriculare se previne aparitia sau instalarea si cronicizarea  unor boli care pot afecta grav durata si calitatea vietii. Suferintele coloanei vertebrale in particular si ale aparatului locomotor in general se rasfrang asupra intregii fiinte. Patologia vertebrala induce direct si indirect tulburari functionale si chiar imbolnaviri ale oraganelor interne si ale sistemului nervos vegetativ, deseori fiind afectata chiar si starea psihica (a se vedea nevroza anxioasa indusa de spondiloza cervicala, etc). In consecinta stabilirea conduitei terapeutice in cazul patologiei vertebrale trebuie facuta prin colaborare pluri-disciplinara intre : ortoped, neurolog, reumatolog, kinetoterapeut, specialisti in terapii manuale (osteopat,chiropractor, maso-terapeut ,etc) psiholog sau psihoterapeut si altii.

DE CE MASAJ TERAPEUTIC?

  

In medicina moderna relatia medic-pacient este depersonalizata de medierea diagnosticului prin intermediul tehnologiei de investigare medicala si limitata datorita numarului mare de pacienti pe care medicul trebuie sa ii investigheze, respectiv trateze zilnic.


De asemenea, actul „terapeutic” in care medicul interactioneaza direct cu bolnavul este limitat la adresarea catorva intrebari si prescrierea unei retete. In cazul in care trebuie acordata o ingrijire ce presupune contact direct cu bolnavul, (examen si tratament ortopedic,interventie chirurgicala etc.) timpul pe care medicul isi permite sa-l aloce fiecarui bolnav in parte este extrem de limitat. In consecinta, bolnavii se simt tratati „pe banda rulanta”, devenind simple tinte pentru studiul stiintific al descrierii sau clasificarii uneia sau mai multor afectiuni, a caror incadrare intr-un sistem terapeutic se face prin intermediul unei serii de analize, examene sau actiuni curative in care bolnavul este manevrat precum un obiect. Nu in ultimul rand, ar trebui mentionat faptul ca in stabilirea diagnosticului, a tratamentului si a monitorizarii ulterioare a bolnavului, intervin mai multe persoane, cadre medicale din diferite discipline sau specializari, fapt ce determina lipsa de asumare a actului mediacal, deseori bolnavul fiind „plimbat” de la un medic la altul, fiecare declinandu-si responsabilitatea si uneori, chiar competenta. Ultraspecializarea si pluri-disciplinaritatea medicinei moderne pot determina opinii diametral opuse privind diagnosticul sau conduita terapeutica!

   Exemplu de caz: un pacient care se prezinta la medicul de familie, acuzand o nevralgie intercostala va fi redirectionat spre a fi investigat de un medic  specialist  radiolog care: ”descopera” folsind tehnici de imagistica, o scolioza si o artroza vertebrala si redicrectioneaza pacientul spre medicul specialist ortoped (penrtu scolioza). Acesta redirectioneaza pacientul catre specialistul reumatolog (pentru artroza vertebrala). Acesta la randul lui va dirija pacientul spre specialistul neurolog (pentru nevralgia intercostala). Acesta va cere si opinia unui pneumolog (sa nu fie cumva si o suferinta pulmonara asociata). Pe langa toti acestia pacientul va fi indrumat si catre laboratorul de analize medicale. Intrebare?! Despre care dinte medicii specialisti mentionati mai sus (sase la numar) poate spune pacientul ca este medicul sau curant? Care dintre ei va trebui sa-si asume explicit responsabilitatea tratarii ulterioare a pacientului? Rezultatul trist, dar adevarat, simtit de multi dintre noi este ca oamenii sunt considerati si tratati de catre normele deontologice  ale medicinei moderne, mai degraba ca „purtatori de organe bolnave” si nu ca pe fiinte umane unice cu sperantele, munca, aspiratiile sau temerile lor. Masajul in general si cel terapeutic in particular depasesc aceasta orientare, considerand ca sanatatea sau boala sunt stari dependente de buna functionare a intregului organism conform credintei traditionale dovedite si stiintific, aceea ca starea psihica este influentata de sanatatea corpului si invers. Orice exces sau insuficienta indelungate, care perturba starea de sanatate se vor materializa mai devreme sau mai tarziu in suferinta (boala). Foarte putini stiu cat de important este sa ne mentinem o postura corporala corecta pentru simplul fapt ca sistemul nervos vegetativ, cel care asigura buna functionare a glandelor si organelor corpului, are ramificatii prin care circula informatiile parametrilor biologici la nivelul majoritatii vertebrelor. Cele mai cunsocute cazuri sunt cele in care discurile intervertebrale, mai ales cele din zona lombara sau cervicala, se uzeaza sau atunci cand formatiuni de osteofite (ciocuri) incerca sa protejeze articulatiile vertebrele (datorita uzurii discurilor intervertebrale) si apar acele dureri insuportabile prin strangularea mecanica a ramificatiilor neurovegetative. Ei bine, masajul terapeutic incearca si reuseste, acolo unde e posibil, sa ajute in restabilirea echilibrului biologic, prin procedee manuale, (scutindu-i pe multi de operatii costisitoare si riscante) in paralel cu eliminarea cauzelor care au dus la aparitia dereglarilor morfo-functionale.

MASAJUL

    

Primul masaj, s-a materializat pentru prima data, din mangiierea mamei si din ocrotirea tatalui, atunci cand copilul era in suferinta si lupta pentru viata sa, in timp ce parintii, incercau, cu sufletul si cu mainile lor, sa-i daruiasca cat mai multa energie, alinare, mangaiere, si iubire!

Unii oameni consideră masajul un lux şi apelează la el, doar în situaţii de mare nevoie. Dar, ţinând cont de presiunile exercitate de societatea modernă, şi îndeosebi de cresterea frecventei bolilor provocate de stres, terapiile prin atingere, devin parte integrantă a vieţii cotidiene şi sunt recunoscute ca o componentă preţioasă a medicinii preventive.

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au căutat mijloace ajutătoare ca să isi vindece sau să uşureze suferinţele şi durerile lor. Au utilizat proprietăţile terapeutice primare ale apei, luminii solare si ale mişcării. Cel mai probabil este că aplicarea iniţială a masajului a fost un gest instinctiv, rezultat prin experienţa imediată a proprietăţilor curative ale acestora. Oamenii au observat că gestul de netezire, fricţionare şi frământare ale diferitelor părţi ale corpului uman poate aduce remedii pentru partile organismului, afectate de boală, lovite sau rănite.

Se poate afirma deci că masajul, ca disciplină curativă, a apărut într-o manieră oarecum simultană la popoarele lumii, în paralel cu dezvoltarea celorlalte ramuri ale medicinii populare, şi asta încă din vremea culturilor primitive.

Masajul este o prelucrare metodică a părţilor moi ale organismului, manual sau instrumental, în scop fiziologic, curativ, profilactic, regenerativ, estetic sau sportiv.

Părţile moi ale organismului asupra cărora se acţionează prin masaj sunt:

Pielea şi mucoasele;

Ţesutul conjunctiv;

Muşchii;

Tendoanele şi ligamentele

Vasele şi nervii;

Organele profunde;

Sângele şi limfa;

Elementele articulare.

Masajul se poate realiza manual sau cu aparate special concepute, insa niciodata un aparat, indiferent cit de sofisticat ar fi nu poate inlocui atingerea unui seaman, exemplul incontestabil fiind acela ca atunci cind ne doare o anumita parte a corpului avem tendinta de a pune  mina pe acea zona!  .

Beneficiile masajului

Scopul masajului este deopotrivă unul profilactic - el reprezintă o metodă eficientă pentru prevenirea bolilor, prelungirea vieţii şi încetinirea proceselor de îmbătrânire – cât şi unul terapeutic – este o metodă de tratament curativ a diferitelor afecţiuni şi dezechilibre patologice din organismul uman.

Scopul fiziologic al masajului constă în obţinerea unei funcţionări normale a aparatelor, organelor şi sistemelor organismului.

S-a constat că masajul :

- Îmbunătăţeşte circulaţia sângelui şi a limfei, care la nivelul celulei aduc nutrienţi şi oxigen, îndepărtând deşeurile şi toxinele;

- Determină modificări în structura sângelui, îmbogăţindu-l cu oxigen cu 10-15% mai mult;

- Ajută la detensionarea muşchilor contractaţi şi îi poate stimula pe cei slăbiţi, flaşci; poate întinde uşor muşchii şi ţesuturile, susţinând menţinerea elasticităţii lor;

- Măreşte secreţiile şi excreţiile corpului; s-a demonstrat că masajul măreşte producerea sucurilor gastrice, salivei şi urinei, pe acest suport având loc o eliminare mărită de azot, fosfor anorganic şi clorură de sodiu, ceea ce măreşte rata metabolică;

- Echilibrează sistemul nervos, calmându-l sau stimulându-l, în funcţie de nevoile individuale în acel moment;

- Influenţează organele interne, prin stimularea directa sau indirectă a nervilor ce le alimentează, vasele de sânge ale acestor organe dilatându-se şi permiţând o alimentare mărită cu sânge

Cunoaşterea efectelor fiziologice ale masajului face posibilă o mai bună înţelegere a beneficiilor asupra sănătăţii şi stării de bine a corpului. Ceea ce se produce în timpul unui masaj sub mâinile terapeutului, are o influenţă profundă pentru cei interesaţi de sănătate, de armonia propriului corp.

Tehnicile de baza ale masajului

1. NETEZIREA (sau EFLEURAJUL)

Netezirea este cel mai răspândit procedeu de masaj. Ea acţionează direct asupra pielii având următoarele efecte:

· Curăţă pielea de celulele descuamate de pe stratul superficial;

· Îmbunătăţeşte funcţia glandelor sudoripare şi sebacee;

· Măreşte temperatura locală a pielii;

· Accelerează circulaţia sângelui şi a limfei în vase;

· Influenţează terminaţiile periferice ale nervilor;

· Influenţează sistemul nervos central.

Efectul ce mai important al netezirii este scurgerea mai puternică a limfei şi a sângelui în vase.

Prin neteziri energice, circulaţia sângelui şi a limfei se intensifică. Acest lucru are o influenţă majoră asupra distribuirii sângelui în porţiunile masate, şi deci contribuie la înlăturarea manifestărilor de stază şi edeme.

S-a constatat că prin netezire de la periferie spre centru, circulaţia sângelui şi a limfei se ameliorează şi în vasele mai mari, nu numai în cele aflate imediat sub piele. În cursul masajului absorbţia lichidelor din ţesutul celular subcutanat se accelerează cu 16÷18%, şi această accelerare este direct proporţională cu durata netezirii.

Adresându-se pielii, ţesutului subcutanat şi celui conjunctiv, execuţia acestei manevre cunoaşte tehnici variate. Specialiştii masajului practică efleurajul executat simultan sau alternativ, cu o mână sau cu ambele mâini, folosind suprafaţa palmară sau dorsală a mâinilor, cu degetele apropiate sau îndepărtate.

Mişcările descrise pot fi lungi sau scurte, în linie dreaptă, şerpuită, în zig-zag, dispuse transversal sau longitudinal, în cerc, elipsoidal sau cu „priză în brăţară”, alunecând sacadat sau neîntrerupt, în funcţie de particularităţile anatomice ale suprafeţelor masate.

Pe suprafeţele mici se recomandă efleurajul executat cu 1,2,3 sau toate degetele, sau numai cu faţa palmară a policelor.

Segmentele cilindrice ale membrelor superioare şi inferioare necesită netezirea executată în brăţară, cuprinzând regiunile masate între degetul mare şi degetele opozante, înaintând sacadat cu paşi mici, dinspre extremităţi.

Indicaţii metodice generale:

a)    sensul de execuţie al efleurajului este determinat de circulaţia limfatică a organismului, convergentă spre ganglionii limfatici din regiunea cefei şi gâtului, axială şi inghinală şi regiunea poplitee pentru membrele inferioare;

b)   direcţia mâinii maseurului este determinată totdeauna de direcţia anatomică a vaselor limfatice, deoarece scopul principal este de a realiza o mai bună scurgere a limfei;

c)    netezirea nu se face prea rapid, ci ritmic, liniştit, pentru că limfa circulă încet prin vase; se face fără întreruperi, în aşa fel încât să ajungă până la ganglionii limfatici cei mai apropiaţi;

d)    presiunea mâinii care face masajul trebuie să crească progresiv pe prima jumătate a segmentului masat şi să scadă apoi pe cea de-a doua jumătate;

e)    mâinile maseurului nu trebuie sa se lipească de porţiunea masată, ci dimpotrivă, să alunece uşor şi liber;

f)     orice masaj trebuie să înceapă şi să se termine prin netezire, pentru a înlătura staza limfei şi a contribui la scurgerea produselor metabolice în vase;

g)    în timpul unei şedinţe de masaj nu trebuie în mod obligatoriu să folosim toate felurile de neteziri. Fiecare procedeu de masaj depinde de scopul urmărit, de configuraţia porţiunii de masat, cât şi de timpul rezervat masajului;

h)    netezirea este de obicei considerată un masaj pregătitor în edeme şi atunci când partea masată a corpului este foarte dureroasă. În acest caz, în primele zile masajul se reduce exclusiv la neteziri concentrice circulare;

i)     în chirurgie şi ortopedie, în traumatismele articulare, netezirile şi fricţiunile au un rol hotărâtor în masajul pregatitor.

2. FRICŢIUNEA

Fricţiunea este cel de-al doilea procedeu din sistemul manevrelor de masaj.

Procedeele care alcătuiesc fricţiunea se deosebesc de netezire prin aceea că pielea împreună cu ţesuturile profunde se fricţionează în diverse poziţii. Ele se efectuează printr-o mişcare de apăsare şi deplasare a ţesuturilor moi pe planul osos, în limita elasticităţii proprii.

Fricţiunile se execută cu o singură mâna sau cu ambele mâini, alternativ sau simultan, cu toată suprafaţa palmară sau numai cu suprafaţa palmară a degetelor, cu pumnul închis sau semiînchis, în spirală cu rădăcina palmei. Fricţiunile au ca efect intensificarea circulaţiei locale şi măresc absorbţia diferitelor produse patologice care se acumulează în piele sau sub piele.

Fricţiunea este procedeu de bază terapeutic în următoarele situaţii:

· traumatisme articulare;

· traumatisme sportive;

· transsudate şi exudate vechi;

· pentru restabilirea mobilităţii normale a pielii;

· măreşte supleţea şi elasticitatea ţesuturilor;

· dureri în nevrite şi nevralgii.

Indicaţii metodice generale:

a)    în fricţiune, direcţia mâinii nu este determinată de direcţia vaselor limfatice, şi poate fi executată şi în sensul contrar circulaţiei sângelui şi a limfei;

b)   toate procedeele de fricţiune se reduc la mişcări rectilinii, în spirală sau circulare, la care participă în funcţie de necesităţi o parte dintre degete sau toate;

c)    eficacitatea fricţionării articulaţiilor se măreşte dacă fricţiunea se face într-o baie de apă fierbinte, aşa cum o recomandă specialiştii în domeniul masajului;

d)    fricţiunile energice în punctele dureroase scad starea de hiperexcitabilitate a nervilor, accelerează circulaţia locală şi îmbunătăţeşte considerabil nutriţia ţesuturilor;

e)    fricţiunea este un excelent mijloc profilactic, deoarece împiedică în articulaţii formarea diverselor exudate care determină în porţiunea afecată procese inflamatorii de lungă durată;

f)     cu ajutorul fricţiunilor, un masor cu experienţă începe să cunoască modificările patologice care se produc în ţesuturile profunde, mai ales în regiunea articulaţiilor.

3. FRĂMÂNTATUL

Frământatul este unul din procedeele de bază ale masajului cu ajutorul căruia se masează în principal masa musculară. În timpul acestui procedeu se trage de pe planul osos grupa musculară masată.

Frământatul are următoarele efecte:

· produce o mărire vizibilă a mobilităţii tendoanelor;

· fortifică muşchii şi ajută la regenerarea ţesutului muscular;

· activează circulaţia limfei şi a sângelui, îmbunătăţind schimburile nutritive şi ajutând la eliminarea toxinelor rezultate în urma activităţii musculare;

· procedeele de frământare măresc puterea de contracţie a muşchilor, reprezentând astfel o gimnastică pasivă deosebit de importantă în cazul atrofierii muşchilor.

Mulţi specialişti acordă importanţă mărită frământatului, afirmând că „a masa înseamnă a frământa”.

Tehnica frământatului variază în funcţie de particularităţile anatomice şi fiziologice ale suprafeţelor pe care le masăm. Astfel, pe regiunea spatelui, torace, braţe, coapse este indicat un frământat în cută, când ţesutul se strânge între degete şi podul palmei, după care este ridicat şi presat fără deplasarea mâinii de pe piele şi fără a scăpa cuta, în aceeaşi direcţi sau în sens invers, în zig-zag sau circular, până se masează întreaga suprafaţă. Pe abdomen se poate aplica frământatul în cută sau cel în val, cu condiţia de a nu presa ţesuturile în profunzime. Pe membre se aplică tehnica frământatului în cleşte, în cută sau în val.

Indicaţii metodice generale:

a)    frământatul se face întotdeauna într-un ritm lent;

b)   se vor evita smuciturile bruşte, smulgerile, răsucirea muşchiului, provocarea durerilor şi nu se va sări de la o parte a corpului la alta;

c)    la frământarea fasciculelor musculare izolate, masajul se va începe întotdeauna din porţiunea de trecere a muşchiului în tendon, deoarece produsele metabolismului şi ale oboselii se adună în cantităţi mari în tecile tendoanelor. Tot aici sunt reţinute timp îndelungat produsele infecţioase de orice natură.

4. TAPOTAMENTUL

Este o manevră principală care se adresează ţesuturilor superficiale, celor profunde şi terminaţiilor nervoase. El se caracterizează prin aplicarea unor lovituri scurte şi ritmice, executate superficial sau profund în funcţie de scopul urmărit. Tapotamentul poate fi executat cu pulpa sau cu faţa palmară a degetelor, cu palmele, cu pumnii, cu antebraţul sau cu mâinile făcute căuş. Aceste lovituri se execută din căderea moale a mâinilor şi a degetelor.

Tapotamentul cunoaşte mai multe variante, în funcţie de particularităţile anatomo-fiziologice ale suprafeţelor pe care la masăm:

· în nuiele;

· percutat;

· tocat;

· bătătorit;

· plescăit;

· cu palma în căuş;

· cu pumnul semi-închis;

· cu pumnul închis.

Tapotamentul se execută cu ambele mâini, uşor depărtate între ele, prin loviri care cad pe piele în ritm foarte viu.

Efectele tapotamentului sunt:

· ajută la micşorarea şi încetarea durerilor, când gradul de excitaţie al nervului este mărit;

· favorizează un aflux puternic de sânge spre regiunea masată, determinând astfel înbunătăţirea nutriţiei acelei regiuni;

· are efect vasodilatator la nivelul pielii şi al ţesutului conjunctiv;

· produce modificări favorabile ale tensiunii arteriale;

· influenţează ritmul cardiac, răreşte pulsul şi corectează aritmia.

5. VIBRAŢIILE

Sunt mişcări ritmice oscilatorii şi presiuni continue executate cu o singură mână sau cu ambele mâini, cu vârful degetelor sau cu faţa lor palmară, cu podul palmei, cu rădăcina mâinii, cu toată palma, cu degetele întinse, cu pumnul deschis sau închis şi se aplică pe suprafaţa corpului cu un grad diferit de presiune.

Vibraţiile au următoarele efecte:

· intensifică funcţionarea glandelor;

· calmează durerile în diferite afecţiuni (ginecologice, nevralgii, migrene);

· îmbunătăţesc capacitatea de efort;

· au efect calmant, relaxant;

· influenţează organele şi ţesuturile profunde (stomac, ficat, inimă, muşchii, pereţii abdominali şi intestinali);

· influenţează secreţia majorităţii glandelor şi organelor (stomac, glande salivare, glande sexuale, etc.).

Vibraţiile care au o amplitudine şi o intensitate mai mare decât vibraţiile obişnuite se numesc trepidaţii. Ele se aplică pe spate şi torace, asociate cu mişcările respiratorii.

Scuturatul este tot o tehnică de bază a masajului care se aplică membrelor superioare şi inferioare.

Dacă nu sunt însoţite de mişcări trepidante, vibraţiile se transformă în presiuni. Acest procedeu se execută cu vârful degetelor unei singure mâini. Procedeul se execută prin câteva presiuni scurte şi rapide, aplicate asupra trunchiului nervos, sau asupra ramurilor care au un sprijin osos sau muscular. Scopul presiunii este de a înlătura durerea.

CONTRAINDICATIILE MASAJULUI TERAPEUTIC

   Aplicarea procedeelor incluse in tehnicile kineto-terapeutice sau masaj terapeutic, fara a se tine cont de contraindicatii poate avea un efect daunator, chiar daca acestea sunt corect executate.

   Cele mai fracvente contraindicatii sunt date de suferintele dermatologice (boli de piele, afectiuni tegumentare). Este foarte important de retinut faptul ca masajul, manipularea, stimularea, etc. Se pot aplica doar pe o piele perfect sanatoasa. Nu se va executa masaj,sau procedee similare,persoanelor care prezinta la nivelul tegumentului boli de natura parazitara sau inflamatorie, cum ar fi : infectii parazitare (scabie, etc.), infectii fungice (micoze), eczeme, eruptii, plagi, arsuri sau alte manifestari patologice care s-ar putea extinde, agrava sau ar putea genera contaminari. Nu se va face masaj pe regiuni ale pielii care acopera un proces inflamator profund (furuncule, abcese, flegmoane sau alte alte colectari purulente). Nu se vor aplica procedee de masaj in regiunile care au suferit interventii chirurgicale recente cu tesuturile (cicatriceale) incomplet sau necorespunzator vindecate.

   Mentinam o serie de afectiuni generale sau regionale in cazul carora este contraindicata aplicarea  masajului terapeutic:

   Intoxicatii acute de orice fel.

   stari febrile (infectioase sau de alta natura).

   Afectiuni infectioase osoase si osteoarticulare (osteita, osteomielita, artrita).

   osteoporoza medie sau avansata!

   Tuberculoza cu diferite localizari : pulmonara, osteoarticulara, cutanata, etc.

   Tromboflebite, flebotromboze, arterite, cu manifestari acute (sau daca sunt prezente complicatii).

   Afectiuni cardio-circulatorii acute: angina pectorala, infarct miocardic, tulburari de ritm, insuficienta cardiaca decompensata si manifesta, anevrisme confirmate, embolii cu diferite localizari, hipertensiunea arteriala in decompensare, etc.

   Ateroscleroza cu manifestari periferice sau centrale (coronariana, cerebrala, renala, intestinala, etc).

   Suferinte pulmonare acute

   Afectiuni acute ale tubului digestiv: gastrice, intestinale, hepatice, biliare si pancreatice, etc;

   In cazurile colitei ulceroase (ulcero-hemoragice, boala Crohn), litiazei biliare, colecistitei, ulcerului gastric sau /si duodenal netratat corespunzator (sau in puseu acut), de asemenea se contraindica aplicarea masajului terapeutic.

   Boli renale severe (pacient supus dializei).

   Boli de sange, mai ales cele cu manifestari (sau tendinte) hemoragice (fragilitate capilara severa, hemofilia, tratamente cu medicatie anticoagulanta, etc).

   Stari de oboseala si debilitate severa.

   In bolile psihice cu caracter excitant si confuzional sau in starea de ebrietate!

   Traumatismele severe (echimoze, hematoame, rupturi ale muschilor sau tesuturilor de orice fel) fracturi neconsolidate sau insuficient consolidate (in aceste cazuri terapia se va aplica numai dupa confirmarea clinica a vindecarii leziunilor, si dupa evaluarea eventualelor sechele ramase)

   Herniile de disc cu manifestari neurologice severe, luxatiile vertebrale, etc.

   Cancerul, de orice fel, la orice nivel (daca nu exista alta recomandare data de oncolog).

   Herniile de orice fel (eventratii, hernie hiatala, etc).

   Se evita aplicarea terapiei in timpul menstruatiei, mai ales daca este mai abundenta sau supraabundenta (in hipermenoree).

  

   Data fiind diversitatea suferintelor si mai ales particularitatea cu care ele se manifesta si evolueaza in fiecare caz, nu se poate face o lista precisa a tuturor contraindicatiilor. In consecinta aplicarea masajului terapeutic la pacientii cu afectiuni severe, se va face cu discernamant si numai cu acordul medicului specialist, curant.